Dani Holocan

Motto: Dacă binele și răul există, noi nu suntem una dintre ele, ci cei care le definim!

Am început să scriu poezii pentru a impresiona adolescentele cu care schimbam 10 bipuri și 2 mesaje pe zi.

Mai apoi am realizat că în plimbările mele solitare gândurile mele sunt poezii care transmit un mesaj despre ce văd sau trăiesc. M-am decis să le scriu pe caiete îngălbenite primite ca recuzite școlare. Imediat ce un caiet era plin căutam un loc retras și îi dădeam foc, era un ritual de purificare a poeziei în veșnicie, poate undeva se regăsesc versurile mele trecute în neființă.

Asta am făcut până la 24 de ani când m-am decis să îmi păstrez lucrările și să folosesc un mod de stocare online, asta după ce pe la 22 am pierdut tot ce scrisesem o bună perioadă de timp pentru că pseudo laptopul de atunci s-a defectat ireparabil.
De atunci îmi public lucrările pe profilul personal sau pagina de scriitor, Dani Holocan.

Scriu preponderent poezie, lucrez în prezent la o proză și ok piesă de teatru.
Poezia mea urmărește să transmită un mesaj, o idee – maxim două prin care să îți pună la încercare imaginația, creativatea, să îți deschidă un drum imaginativ prin care propria ta cogniție să reușească să își atribuie mesajul necesar propriei personae.
Consider că poezia e dezirabil să fie scurtă din punct de vedere al numărului versurilor și lungă din punct de vedere al meditației pe care o provoacă, la care te invită să participi prin mesajul ascuns pe care încearcă să îl transmită.
Mesajele transmise în scrierile mele nu vrea să le impun cititorului, fiecare e liber să înțeleagă propriul mesaj din ceea ce scriu.

Pentru mai multe vă invit să mă urmăriți și vă stau la dispoziție pentru discuții și întrebări despre ceea ce scriu!

2. Renegare

Eu te mai văd și tu mă vezi
Și noi ne placem câteodată
Și când ar fi să ne-ntâlnim
Mai bine ne-am lăsa în pace..

Mai bine clipe abandonăm
În a timpului orfelinate,
Decât să le creștem în dureri
Și amintiri destrăbălate..

Un ochi închis din fiecare
Privire ce ne-a adus aici
Să fim orbi în ziua care
A fost să ne privim p-atunci..

3.01.2020

248. arra.

Ridează-mi chipul din minte
pictează-mi în creier cuvinte
și fă-mi lacuri din celulele seci
apoi fii ploaia ideilor mele pe veci.

vreau să-mi inunzi rămasa rațiune
să fim necunoscuți după nume
dă pradă mintea pentru instincte
și de azi de vrei a mă surprinde
încearcă de mă minte.

13.12.2019

225. Cec în alb

Încă un pas și am ajuns departe
locul unde niciodată nu am fost
Același cerc, dar liniile-s shimbate
Cu fiecare pas e altă linie, alt sens.

Ești amețit că mergi tot mai departe
Și te învârți doar într-un cerc,
Însă în pat cu fiecare noapte
Ești altă linie, într-un alt univers

Să ieși din cerc în linii libere trasate
Vei fi întâi o semnătură fără sens,
Și când vei fi găsit prin foile curate
Destinul va scrie ce niciodată n-ai ales.

21.11.2019

204. N-am mai rămas prunci../aE 9

N-am mai rămas prunci..
și din apucăturile stângace din nopțile lungi
a mai rămas un zâmbet tâmp schițat prea lung pe schimonosita față.

N-am mai rămas prunci…
și din isteria vesela când spîrgeam nuci
au mai rămas doar petele crude de culoare de atunci,
ce-acum întuneca privirile pierdute pe aleile pavate cu frunze părăsite de culoare..

N-am mai rămas prunci..
și tot ce căutăm acum cu disperare
e abandonat ân grădinița vieții când fericirea era să rupi o floare.
poate acum doare și o floare moare,
și încă ceva, copilul cu zâmbet tâmp ce s-a pierdut într-un om mare.

192. Ego

Aș vrea să-mi scriu cu bezna din simțire
Pe licărirea ce ți-a apus în lut,
Să-ți fi zgâriat culori de negru pe retine,
Iar când cobori cu sfori
Stând pe așternuturi pe veci fine
Și tot ce vezi e negrul ce se-ascunde-n
lume..
Să vezi la infinit poeme ce ți-am scris!

17.09.2019